Prematurul, fiinta fragila

Prematurul este o fiinţă extrem de fragilă ale cărui organe şi sisteme sunt extrem de imature şi care trebuie ajutat să supravieţuiască în mediul extrauterin, un mediu cel puţin neprietenos, dacă e să îl comparăm cu uterul matern.

Plămânul e poate cel mai important în primele ore de la naştere, cu cât prematurul e mai mic, cu atât sunt mai înguste şi căile sale respiratorii. O problemă mare o pun vârstele de gestaţie cele mai mici (sub 28 se săptămâni), la care alveolele pulmonare abia se formează. Alveolele sunt mici structuri la nivelul cărora trebuie să aibă loc schimbul de gaze care asigură supravieţuirea: se preia oxigenul din aer pentru a fi dus spre celulele organismului şi se elimină dioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice ale organismului.

Inima trebuie să se adapteze şi ea la viaţa extrauterină, dar, din cauza funcţionării deficitare a plămânului, deseori inima nu se poate adapta şi apar, secundar, hipertensiune pulmonară şi insuficienţă cardiacă, care, la rândul lor, îngreunează terapia afecţiunilor respiratorii.

Ficatul – imatur şi acesta - nu poate sintetiza toate substanţele necesare funcţionării, creşterii şi dezvoltării organismului (de aici riscul de hemoragie, metabolizarea ineficientă sau extrem de variabilă a medicamentelor, etc.).

Tubul digestiv imatur - îngreunează nutriţia, începând cu lipsa reflexelor necesare alimentaţiei la sân şi continuând cu imaturitatea sistemelor enzimatice necesare digestiei şi absorbţiei nutrienţilor. Deseori e necesar ca alimentaţia acestor copii să se facă fie prin gavaj, fie prin administrarea intravenoasă de soluţii nutriţionale. Evident, această nutriţie nu se poate compara cu aceea asigurată de placentă în viaţa extrauterină. Se adaugă în plus starea de boală – stare în care nevoile metabolice ale organismului sunt crescute şi, de aceea, prematurii şi nou-născuţii bolnavi au risc crescut de a prezenta deficit de nutriţie şi imunitate scăzută.

Rinichiul este şi acesta imatur, ceea ce face dificilă eliminarea apei şi produşilor finali de metabolism şi obligă la calculul la picătură a soluţiilor lichidiene şi a medicamentelor administrate.

Pielea subţire, practic fără strat protector încă, favorizează pierderile excesive de apă şi predispune la hipotermie, obligând organismul să consume prea multe calorii pentru a asigura temperatura corpului dacă prematurul nu e îngrijit în incubator.

Vasele de sânge sunt fragile, se rup frecvent la cea mai mică presiune şi este nevoie de ele mult timp pentru nutriţie şi tratament.

Creierul este încă în curs de dezvoltare şi se ştie acum că nu numai evenimente nedorite antenatale sau care au loc în timpul naşterii, dar şi terapiile şi, uneori, la cei mai fragili prematuri şi la cei mai bolnavi, chiar şi manevrări de rutină, precum schimbarea scutecului, pot avea efecte negative, nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen îndelungat.

Toate acestea sunt motive pentru care îngrijirea şi terapia prematurului şi a nou-născutului la termen bolnav nu e doar ştiinţă şi meserie ci, în mâinile cuiva pasionat, devine o artă.