Catina, un redutabil remediu pentru multe boli

Denumirea stiintifica a catinei este Hippophae rhamnoides si este specie ce apartine Familiei Elaeagnaceae. O gasim atat pe malul raurilor cat si pe coastele rapoase. In unele regiuni mai este cunoscuta sub denumirea de catina alba.

De la catina se folosesc fructele. Daca in timpul verii fructele, nefiind coapte suficient, au un gust acru, spre sfarsitul toamnei capata o aroma deosebita asemanatoare ananasului. Mai trebuie spus faptul ca, fructele pot rezista pe ramuri pana la inceputul primaverii reusind sa faca fata gerului napraznic din timpul iernii.

Fructul de catina este practic un concentrat de energie prin continutul ridicat in vitamine, minerale, oligoelemente. Predomina vitamina C, o serie de pigmenti carotinoidici, un ulei gras, vitaminele B1 si B2, acidul folic, acizi grasi si fitosterol, acid nicotinic, o serie de uleiuri volatile. Datorita acestei compozitii complexe, catina este considerata, pe buna dreptate, o polivitamina naturala.

Fructele de catina se pot consuma sub diverse forme. Se prepara siropuri, gemuri, sucuri, lichioruri, vinuri. Sucul proaspat se obtine prin zdrobirea fructelor si trecerea lor printr-o sita inoxidabila, pentru indepartarea samburilor. Se pot face combinatii intre sucul de morcovi si cel de catina obtinandu-se bauturi extrem de sanatoase si recomandate a fi consumate mai ales in anotimpul rece, cand organismul uman este supus la o serie de viroze, gripe, raceli.

Daca la sucul proaspat de catina se adauga fie zahar, fie mire se poate obtine un sirop care se pastreaza in sticle, la loc racoros si intunecat si se consuma in diverse cure, nu mai mult de 4-5 lingurite pe zi.

Ceaiul de catina, preparat din fructe uscate, are un gust placut si se poate consuma in avitaminoze si nu numai. Poate fi indicat in stari diareice, in unele boli de piele, in reumatism.

Catina este recomandata in urmatoarele boli si afectiuni: