Sa locuim singuri sau cu parintii?

Sunt multe pareri pro si contra atunci cand vine vorba sa locuim singuri in casuta noastra (fie ca este vorba si de o garsoniera de 30 mp) sau sa locuim cu parintii in minunatul confort de acasa. Indiferent de cum vom alege sa locuim vor exista avantaje si dezavantaje, insa cred ca pentru a da piept cu greutatile vietii, atunci cand dispunem de niste venituri este bine sa locuim singuri. Sunt multi care vor pleca la facultate in alt oras si atunci vor sti ce inseamna sa faca fata problemelor inca de la 18- 19 ani. Sunt destui care dupa liceu vor pleca sa munceasca in afara tarii si pentru ei viata va fi si mai dura. Sunt de parere ca orice obstacol depasit va fi un motiv in plus de a capata incredere in fortele proprii.

Nu trebuie sa uitam nici care sunt avantajele locuitului cu parintii, mai ales atunci cand nu esti implicat intr-o relatie: mancarica buna gatita de mama, curatenie, spalat, calcat mai mult in grija mamei, cheltuielile cu casa mici sau deloc. Banii castigati ii vei cheltui mai mult pe distractii, imbracaminte, calatorii.

Insa probleme majore apar atunci cand avem o relatie care devine din ce in ce mai serioasa si facem pasul sa ne mutam impreuna (pana la casatorie orice relatie are nevoie de o perioada de proba). Daca unul dintre parteneri are propria locuinta atunci lucrurile se simplifica, insa cand amandoi locuiti cu parintii cum veti proceda?

De obicei, dar nu obligatoriu, barbatii vor dori sa locuiti alaturi de familia lui, chiar daca poate la ai tai e mai mult spatiu, e mai confortabil, sunteti mai aproape de serviciu. Oricat de minunata ar fi familia lui intr-un timp mai scurt sau mai lung vor incepe sa apara problemele. Daca intre tine si parintii lui nu e o relatie tocmai buna si nici nu se intrevede ca va fi, atunci discutiile vor fi la ordinea zilei. Orice familie are tabieturile ei, iar cand tabietul este transformat in obsesie, este clar ca la cea mai mica miscare gresita vei primi observatii. Si cum sa mai fii naturala si spontana in relatia cu el cand cineva este in permanenta cu lupa pe tine. Si mai grav este cand el e de parere ca ai lui au dreptate si te pune in situatii jenante.

Mutatul impreuna nu e usor nici cand stati singuri, dar atunci cand sunt si ai lui sub acelasi acoperis si poate inca un membru al familiei (frate sau sora). Aglomeratia de persoane si idei nu fac bine unui cuplu tanar, oricat de buna ar fi "ciorba de acasa". In orice relatie mai apar si tensiuni si daca vei da peste niste parinti posesivi poti sa fii sigura ca nu veti avea prea multe sanse impreuna. Asa ca oricat de scutita ai fi de treburile casnice (presupunand ca ai lui au mai mult timp pentru asta), tensiunile si mediul nu tocmai placut te vor face sa te gandesti daca nu e mai bine sa-ti iei bagajul si sa-ti vezi de viata ta.

Daca sunteti amandoi de acord ca relatia voastra nu functioneaza din cauza faptului ca locuiti cu parintii atunci mai aveti o sansa. Veti face eforturi sa va mutati intr-o casa unde sa fiti doar voi doi si sa va puteti organiza asa cum considerati de cuviinta. Daca el nu se da plecat de langa ai lui e clar ca nu veti mai putea continua.

Trebuie sa mai spun ca am intalnit si cupluri care au locuit tot timpul cu parintii si care au reusit sa aiba o viata frumoasa (cel putin pana acum). Niste bunici responsabili care sa te ajute cu crescutul copiilor nu e putin lucu. Conteaza foarte mult peste ce fel de oameni dai, insa raman la parerea ca locuitul cu parintii (oricat de minunati si intelegatori ar fi), este un motiv in plus pentru ca o relatie sa se destrame.