Gelozia in cuplu

Se spune ca un strop de gelozie nu strica niciodata, insa atunci cand gelozia devine bolnavicioasa ambii parteneri vor avea de suferit. Cred ca de cele mai multe ori sentimentul se amplifica atunci cand partenerul iti da motive de gelozie. Daca ar exista mai multa comunicare toate problemele s-ar putea lamuri fara crize, amenitari, tipete si mai grav violenta fizica.
Sunt mai geloase femeile sau din contra barbatii fac mai des crize de gelozie? As zice ca sunt persoane geloase si de o parte si de cealalta si nu ar trebui sa-i invinovatim doar pe barbati pentru acest sentiment.
Gelozia apare atunci cand nu ai suficienta incredere in cel de langa tine. Il vei suspecta la fiecare pas, ii vei cere lamuriri pentru fiecare actiune, ii vei monitoriza atent programul si mai ales telefonul. Neincrederea in cel de langa tine te va face sa il banuiesti tot timpul de infidelitate, iar interogatoriul despre unde si mai ales cu cine a iesit dupa program va isca certuri pasionale.
Este foarte important sa stii pe unde isi petrece timpul, insa da-i putina libertate, nu il mai sufoca cu telefoanele din cinci in cinci minute. Pentru el iesitul la bere cu prietenii reprezinta un moment de relaxare maxima.
Gelozia poate fi motivata atunci cand ai indicii clare ca te insala. Si daca te insala, in loc sa faci crize de gelozie, nu mai bine va despartiti si fiecare isi poate vedea linistit de viata lui. Pentru ca altfel, starea de neliniste permanenta te va transforma si vei deveni o persoana trista, nemultumita, fara chef de viata.
De cealalta parte, atunci cand ai un prieten sau un sot gelos este foarte greu sa il faci sa inteleaga ca toate scenariile pe care ti le expune nu fac parte din realitate ci sunt doar in capul lui. De obicei barbatii care au partenere frumoase devin gelosi din teama da nu pierde ce au. Ar trebui sa invete ca intr-o relatie partenera nu este un bun pe care il detin si asupra caruia au toate drepturile ci este persoana alaturi de care isi pot face viata mai frumoasa. Sunt multi care cred ca dupa casatorie femeia nu trebuie sa mai aiba viata sociala, trebuie sa renunte la tinutele provocatoare, sa dea uitarii salonul de infrumusetare, iar principalele ei activitati ar trebui sa fie gatitul, curatenia si grija pentru copii. Cred ca adancirea geloziei tine foarte mult de nivelul de educatie si de mentalitate.
Pentru a gestiona acest sentiment ar trebui ca partenerii sa fie inainte de toate foarte buni prieteni si sa poata discuta deschis orice fel de problema, iar atunci cand lucrurile sunt lamurite pot fi rezolvate cu mai multa usurinta.
Comentarii
Cred ca am fost in toate cele 3 ipostaze in acest trgnuihi :)) Prima oara am fost in centru. Eram cu un tip care ma iubea la nebunie (a se citi cu gelozie si posesivitate din plin ) dar ma confesam unui foarte bun amic (ca sa pot face diferenta) de-al meu. Cand prietenul meu a aflat ca vorbesc asa multe cu amicul meu s-a simtit jignit, tradat, dezamagit etc. I-am explicat cat am putut de bine ca nu schimba cu nimic relatia noastra faptul ca eu ma inteleg atat de bine cu amicul meu. Desigur, nu a inteles nimic si in final am rarit-o cu amicul inainte sa o termic cu prietenul. Apoi am fost amica prietenului alteia. Aici au fost doua cazuri.In primul, ea mi-era fosta colega de clasa din liceu, iar el bun prieten dobandit ulterior. As putea spune ca eu le-am facut cunostinta si prin mine s-au combinat. Cu el nu aveam nici un interes de alta natura, decat prietenia foarte buna. Cu ea nu am incetat niciodata sa ma inteleg bine. Totusi, ajunsese sa o deranjeze cand aproape de fiecare data cand ieseau, el propunea sa ma cheme si pe mine. Nah, nu pot sa nu o inteleg, desi m-a suprins pe moment reactia ei. Adica, la naiba, stia ca poate avea incredere in mine, doar ca simtea ca ea nu va fi niciodata la fel de buna prietena cu el cum era el cu mine. Am incercat sa o raresc cu el, si pana la urma ei s-au despartit (nu din cauza mea). De cand m-am mutat in Bucuresti, cu el am rupt din pacate de tot relatia (desi si el s-a mutat aici, s-a casatorit etc), dar cu ea am ramas aceleasi bune prietene care am fost mereu. Caz fericit desigur.In al doilea, desi eu nu aveam nici un interes de alta natura fata de el, el parca ar fi avut ceva ceva. Si prietena lui ori a banuit ori pentru orice eventualitate, a devenit de o gelozie infernala, cu mesaje cu injuraturi si amenintari Ce mai, tiganie penibila. Desigur, nu as fi avut alte pretentii de la ea. Intr-un final cu el nu am mai vorbit, cu ea nici atat, ca acum vreun an sa imi dea mesaj ca isi cere iertare, ca a fost penibila etc etc.Cam pe atunci scriam .Si ca sa fie cercul complet (sau trgnuihiul trgnuihi), trebuie sa recunosc ca am fost si in ipostaza prietenei. Poate mandria m-ar fi facut sa tin in mine faptul ca ma deranja intr-o oarecare masura prezenta ei virtuala. Virtuala pentru ca nu era decat o amica online. Insa nu una inocenta, din copilarie sau mai stiu eu ce. Era una care reusea sa faca aluzii sau sa intepe relatia noastra cu orice ocazie. Si am tacut eu cat am tacut, am marait cat am marait, ca in final sa cer indepartarea ei definitiva pentru linistea mea sufleteasca. Si am obtinut-o si aia a fost. O prezenta feminina in viata prietenului meu nu are cum sa ma incante, dar nici nu imi va da dureri de cap daca nu exagereaza.Si ca sa ma repet: Anyway, faza cu gelozia poate o avem toti atata timp cat esti chiar implicat in relatia respectiva (reala sau doar in lumea ta). Depinde insa de caracterul fiecaruia cum se manifesta. Insa mereu tre sa tinem minte ca omul ala e cu noi pentru ca vrea. Iar daca ar vrea sa fie cu alta, ar fi cu ea si gata. Si oricum, decat sa stea de frica sau alte motive de genu, mai bine end of story si next.Cam atat a avut de spus. Ca incheiere, sunt convinsa ca fiecare are relatia pe care o merita.